Acasa

As vrea sa ii opresc din drumul lor grabit si sa ii intreb ce inseamna acasa pentru fiecare in parte. Oare mi-ar raspunde? Ii vad atat de tristi, atenti la cum calca, cu capul in pamant. As vrea sa le strig sa isi tina umerii drepti, privirea inainte si sa lase caldaramul in pace. Fiecare are rostul lui pe lumea asta... noi sa stam drepti in fata vietii si el sa se lase calcat in picioare de noi. Mhhh... ciudata alegere a oamenilor de a privi mereu in jos, ca si cum viata i-ar face sa se rusineze la fiecare pas pe care il fac. O alta zi, aceeasi oameni pe langa care trec poate zilnic, aceeasi faleza, acelasi loc de intalnire si totusi doar ne privim cu coada ochiului, iscoditori. As vrea sa revina vremurile de demult, cand oamenii se salutau, politicos, intre ei doar pentru ca treceau unii pe langa altii. Si totusi.... unde e casa lor, ce inseamna acas pentru ei? Habar nu am de ce imi persista intrebarea asta in minte astazi. Poate pentru ca pe mine nu m-a mai intrebat nimeni de mult ce inseamna acasa pentru mine.