Mai plang uneori tacut la geam.Florile par intepenite in fata mea...de frig, de prea multa caldura?Poate pentru ca sufletul e trist de falsurile care il sufoca.Nici nu stiu ce vreau sa vad.Poate doar strada pustie.Ferestre intunecate si din cand in cand cate un trecator grabit.As vrea sa ii fac semn...hei, aici traiesc eu.Ce folos?Nimeni nu ar face schimb cu mine caci nimeni nu ar alege sa planga uneori tacut la geam.E duminica floriilor si florile nu mai au parfum.Totul trist si in linistea mea doar versuri ce-mi zburda prin minte.Ma grabesc sa le adun si sa le ascund prin buzunare.Dar le voi uita caci nu imi place sa scotocesc decat prin buzunarele sufletului.Ce folos?Mai bine le uit... le las libere.Vor ajunge unde trebuie, la cei ce le vor folosi si nu le vor ascunde de soare.Ma incarunteste tacerea si ma plictiseste scotocitul prin buzunare.Aleg sa privesc strada, printre lacrimi, tacuta, istovita de atata scotocit prin buzunare de suflet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu