Stau si ma gandesc la timpul care trece...ireversibil.Si oftez.Off, timpul!As vrea sa am puterea sa il opresc in loc.Nu sunt adepta intoarcerii din drum si ...totusi. M-as intoarce la anii cand imi cuprindea manuta in palma lui mare, barbatoasa, si ma ducea la gradi. M-as intoarce la zilele cand faceam nazbatii la scoala si trebuia sa vina si sa ma sustina. Niciodata nu a dat inapoi, mereu a fost acolo pentru mine si a facut-o ca nimeni altcineva. As vrea sa ma intorc si sa ma ghemuiesc langa inima lui, sa o aud cum bate, sa ii simt bratele incercuindu-ma si spunandu-mi ca nimic rau nu va fi niciodata. As vrea siguranta lui, as vrea puterea lui. As vrea sa imi zambeasca si sa imi spuna ca totul trece si nimic nu e greu. O singura data mi-as dori ca timpul sa stea in loc si sa am puterea sa aleg ce moment imi doresc. Si l-as alege pe ultimul. Cel in care nu am fost acolo unde imi doream. L-as alege pe cel in care mi-as fi dorit mana mea sa stea in palma lui mare, barbatoasa. O singura clipa mi-as dori ca timpul sa-mi dea. Sa fie clipa cand eu si el am face schimb de locuri...eu sa fiu cea puternica, cea sigura pe ea si sa i le ofer toate astea lui.
Timpul nu ma va lasa necronometrata. Vad asta in privirea mea, in ochii mei. Vad in sufletul meu unde niciodata nu va fi liniste pentru acea ultima clipa cand nu am fost acolo unde mi-am dorit sa fiu. Degeaba imi place sa traiesc fiecare moment, fiecare clipa... clipa aceea timpul nu mi-o va da niciodata.Ce rost mai are sa il opresc... nici unul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu