Again... six

Mereu ai stiut sa fii alta si de multe ori m-am intrebat cum reusesti, desi stiam ca de fapt erai doar tu transformata in mii si mii de feluri in care te percepeau altii. Mereu ai stiut sa iti creezi locul tau ideal si te simteai bine o perioada apoi evadai sa te scufunzi intr-o ploaie rece care sa iti stafideasca amintirile despre cei intalniti in drumul tau. De ce, draga mea? Ai uitat ca iti cunosc fiecare loc caldut pe care ti l-ai creat? Ai uitat ca nici o floare nu a apucat sa infloreasca pe nicaieri? Ai uitat ca de mine nu ai reusit niciodata sa te ascunzi? De fapt tie iti e mai bine asa, stiu
Te intrebi mereu de ce oamenii nu stiu sa te citeasca ca pe o carte pentru ca asta e felul tau de a te deschide. Simplu raspunsul, numai tu nu vrei sa il afli... nimeni nu te citeste acolo unde te deschizi, fiecare cauta dedesubturi si sapa, sapa si incearca sa caute apa dar negasind-o tu devii vinovata si tu.... tu fugi si te arunci in apa rece, incercand sa inlaturi de pe tine urmele tarnacopului cu care te-au lovit ritmic.
Stiu ca mereu incepi sa ai dubii in privinta multiplelor TU pe care le vad ceilalti si incepi sa traiesti cu firmituri de viata. De fapt esti singura persoana pe care o cunosc si care se bucura sa traiasca cu atat. Dar nu inteleg de ce mai spui ca nu iti e teama de nimeni si nimic daca la fiecare lovitura fugi si te ascunzi. La fel de bine nu inteleg de ce apa rece de ploaie nu te trezeste, nu te imbarbateaza si nu te indeamna sa renunti la masca pe care ai invatat sa o porti dupa fiecare lupta cu altii.
O sa revin... dar pana atunci, incearca sa imi raspunzi la toate intrebarile.

Cu drag,

Eu