Am invatat mereu, aproape in fiecare zi, cate ceva nou.Insa am invatat de mica ca oamenii pot fi oameni, in adevaratul sens al cuvantului, doar daca isi doresc asta.Apoi am inceput sa ma lovesc de ei si sa ii percep in fel si chip.Oameni pe care i-am iubit din prima clipa dar care au incetat, la un moment dat, sa mai fie ei. M-am retras in singuratate si m-am ferit de oameni. Am preferat sa fiu doar eu cu mine si sa nu ma mai las ranita. Dar singuratatea nu m-a multumit asa ca am scos din nou capul in lume si am cunoscut alti oameni. I-am indragit si am uitat sa ma mai feresc. Am crezut in ei si in puterea mea de a iubi. Am crezut ca sunt capabila sa aleg. Si iar am gresit. Caci omul e om si e supus transformarii si greselii. Si din nou m-au ranit. Acum stau si ma gandesc de ce nu am capacitatea de a distinge pe cei care merita...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu