In stralucirea noptii seara
Stau si-mi plang amarul,
Ingrop intaia oara,
Un om prea mult iubit.
Si-n mormant
El ia cu dansul
O parte din mine.
A plecat in veci cu ea,
Spre ceruri aspirand.
Am ramas doar eu,
Pamantean nesuferit,
De toti ocarat,
Spre iad pornind.
Nu am suportat tacerea
Prea sticloasa in juru-mi,
Si fara teama am hotarat
Lui sa ma alatur.
Pe carari necunoscute am poposit
Aici,Albul si Negrul se intrepatrund
El mi-i Albul, eu i-s Negrul
Sortit ni-i…
Separati in veci sa fim…
EU la poarta Iadului,
EL…la cea a Raiului…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu