te caut cu privirea...gasesc fotografii...imi inalt ochii spre inaltul cerului si imi impreun mainile a ruga...ma asculti?...e tarziu si e noapte si intuneric...ma intreb cum este acolo la tine... probabil lumina si cald... la mine doar intuneric si frig... si tristete...o tristete ce sapa mai mult si mai mult si dor...un dor nesfarsit ...de zilele care au trecut si de zilele ce ar fi putut sa fie... privirea mea te cauta neincetat oriunde as merge si mereu te aud cum ma strigi bland ca in anii copilariei cand intarziam prea mult la joaca...te strig si imi este frica ca nu te voi gasi si in minte imi vin zeci de intrebari...descifrez umbre...aliniez norii intr-un sir perfect ca sa te gasesc...ma oboseste joaca asta de-a ascunselea cu tine...si cu cat trece timpul cu atat speranta mea ca te voi regasi piere...si plang dar ce folos, lacrimile mele doar uda pamantul... inchid ochii si sper din nou...si oftez... ii deschid si te gasesc...esti aici, langa mine...imobil, zambitor si inert...doar un zambet dintr-o fotografie...iti zambesc si iti strang fotografia la piept...as vrea sa pot sa iti mai mangai fruntea si sa-ti spun cat imi lipsesti si ca te iubesc la fel de mult si cu aceeasi dragoste curata din prima zi cand cand m-ai tinut in brate...te iubesc tati meu drag...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu