...

Hait...uite ca nu am somn. M-am pus in pat si am facut intuneric si stateam cu ochii zgaiti pe geam in cautarea lunii. Si am tot cautat-o dar cred ca e plecata in vacanta. Stiu, multi o sa radeti maine si o sa-mi spuneti ca Luna a devenit o problema existentiala pentru mine. Dar ce sa fac daca nu mai am ganduri si totusi ma gandesc la ea Cum la care ea?! LA ea...la Luna. Nu mai vrea sa se arate si pace. S-a suparat si totusi nu ne lasa linistiti. Toti se plang de starile depresive, de ne-chef, de indispozitie si de ne-trecere in starea de binedispunere. Mhhh, am obosit sa tot ascult asta. Si uite asa din lipsa de inspiratie m-am dat din nou jos din pat si am facut din nou lumina si am inceput sa scriu aici. Oricum lasasem jurnalul in parasire. Nici eu nu stiu de ce. Probabil din acelasi ne-chef de care sufera toata lumea, din lipsa inspiratiei si a gandurilor. Imi faceam atatea probleme ca imi disparusera. Ma intrebam daca mi le-a furat cineva sau unde au disparut si cand m-am apucat sa filozofez mai bine pe asta tema ce credeti. Uite ca ma invadara ca nebunele. Dar nu orice fel de ganduri ci unele existentiale. Adica de ce exist? Cum de ce exist?! Pentru ca respir. Pai daca tot o sa ajung sa nu mai respir la ce mama ma-sii de treaba am mai aparut sa respir. Si de ce traiesc? Pai traiesc pentru ca exist prin urmare nu vad de ce mai traiesc daca tot o sa trebuiasca sa mor. Va plac gandurile care imi colinda mintea la ora asta? Innebunitoare. Asa le-as alunga dar cine e de vina ca au aparut? Eu ca ma intrebam unde au disparut Una peste alta este foarte cald si nici ca vrea sa ploua sa ne mai racorim si noi nitel. Vara asta pare fara sfarsit. Gata...stiu de ce nu mai aveam ganduri. Din cauza fericirii. M-am lasat amagita de ea si le pierdusem. Acum am alta problema...navalesc prea multe si deodata si ma ametesc. Stop! Gata! Frana! Va ascult si maine si o sa incerc sa va asez in ordine. Ce e cu gramada asta dezordonata in mintea mea. Acum la somn. Ma simt mai bine acum. Le-am regasit . Ne auzim maine dimineata la o ceasca de cafea....contez pe prezenta voastra nejustificata sau justificata de haosul pe care l-ati creat momentan. Acum toata lumea la somn. De-a valma, la gramada, care cum apuca caci trebuie sa ne odihnim.