Cuiva....sau poate mie

Vara se stinge incet. O simt in fiecare dimineata care intarzie cu un minut fata de ziua anterioara. Parca nici soarele nu mai e la fel de jucaus prin parul tau ciufulit cand imi dai sarutul somnoros de buna dimineata, caci nu te mai saturi de somn...fireste. De fapt cred ca ma minti dar nu mai vreau sa intru in detalii si nici sa te demasc cu banuielile mele cum ca te-ai trezi inaintea mea cu mult. Ce ramane la fel e cafeaua. Asta cand nu uitam sa o omitem de pe lista Cum ar fi sa nu mai bem cafea dimineata? Cred ca scurtez lista de cumparaturi. De maine dimineata vom sorbi din ceaiul fierbinte cu aroma de fructe presate. Asta ca sa prevestim noi toamna ce bate la usa. Pana la urma important este sa fim impreuna dimineata si seara cu acelasi bol de melancolie in mana, cu aceeasi fericire in priviri, oricat de tare ar ploua afara sau oricat de tare ar bate vantul dincolo de peretii camerei in care ne ascundem. Nah ca ma apucara melancoliile toamnei desi inca nu batu bine la usa.... cred ca imi iau cana cu amintirile verii si raman pe aici o vreme sa hoinaresc ca sa imi revin. Stiu, stiu....somnul este cel mai bun remediu pentru melancolie dar acum nu ma apuca dorul de Mos Ene. Capricioasa, ce sa faci