"am intins palma sufletului neatinsa de buze
catre malul marii ce-si pierde valurile in norii ce-ti agata talpile
catre vantul ce iti saruta fruntea lacrimilor agatate de cerul iubirii
ce-mi plimba in mii de nori clipele ratacite de tine
si..ahh!!! clipa aceea in care buzele sufletului
mi le vei atinge sa ramai in secunda stransa intre pleoapele
mele...
clipa aceea as vrea sa mi-o aseze viata pe palma sa o ridic sus...sus
acolo unde numai noi putem exista goi de lume,
goi de timp pierdut...plini de imbratisari si sa te privesc nesaturandu-mi privirea
sa adorm in sfarsit linistita langa trupul tau
sa te scald in iubirea atat de plina de dor de noi"
De cate ori in viata nu am simtit ca ne-am pierdut?Si incepem sa cautam prin trupul gol cioburi de suflet, parti dintr-o inima ce bate si totusi nici nu o mai simti, farame de tristete si regrete.Cati dintre noi nu ne-am privit mainile albite de trecerea timpului din momentul in care am uitat cum e sa mangaiem un chip catifelat cu zambet in privire.Cati dintre noi nu ne-am simtit sufletul imbatranit devreme de ierni grele si ploile toamnei tarzii.Ce descoperim?Un chip palid ce te priveste strain din oglinda in fiece secunda, ochi tristi privind fix in intunericul ce ne cuprinde din suflet spre in afara.Cati dintre noi nu am simtit atunci ca ultimul ciob de speranta a fost mototolit asemeni unei bucati de hartie inutila si aruncat la cosul de gunoi?Dar cati dintre noi am aflat ca de fapt nimic nu s-a pierdut?Ca farame mici de suflet s-au adunat ciobului de speranta si am renascut.Jumatate din sufletul acela pierdut a renascut.Cati dintre noi am stiut sa spunem bine te-am regasit inimii ce a inceput din nou sa bata ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu