Ma apucase criza de lipsa acuta de buna dispozitie si ma enerva tacerea ce se lasa intre noi exact atunci cand imi doream mai mult sa vorbim. De obicei ma enerveaza cand imi spui sa vorbim despre orice. Exista atatea "orice-uri" ca ma zapacesc si nu stiu la ce sa ma opresc, mai ales ca nu stiu sa vorbesc generalitati cu tine. Mai bine tac, sau mai bine fac o scena de gelozie infantila, numai ca sa te scot din minti, fireste, pentru ca apoi sa o regret si sa caut sa te impac. Am citit atatea chestii despre femei pe aici si asa mult am incercat sa ma regasesc in toate, dar nu prea mi-a iesit. Eu nici criza de gelozie nu stiu sa o fac la intamplare si fara un motiv concret (in mintea mea, desigur ). Dar acum chiar nu am chef de gelozeli inexplicabile sau mai stiu eu ce discutii despre curca vecinului sau despre accidentul de azi. Pfff...am vrut sa scriu azi despre accident si am uitat. De fapt nici nu mai aveam ce scrie. M-am bucurat ca omul era viu si l-am apostrofat in gand pe imbecilul de il accidentase, asa ca nu avea rost sa scriu fiecare injuratura care imi venise in minte in momentul acela. Si asta e tot vina tarii in care traim? Sau a societatii, sau a crizei politice sau financiare? Pai cand vezi un cretin care nu stie sa respecte cateva reguli elementare ale circulatului pe carosabil intr-un trafic infernal care se trezeste tipand la cel pe care il aruncase sase metri dincolo de masina iti vine sa te duci pe loc sa ii articulezi doi pumni si sa ii umpli gura cu ei ca sa nu mai poata sa o deschida. Dar cum spuneam, la noi totul este posibil. Omor omul pe strada si ma supar ca mi-a botit masina. Numai un nebun poate reactiona in felul asta. Noroc ca nu l-a omorat ca altfel sigur as fi avut alta reactie de ordin civic. Unde mai pui ca doi politai, aparuti repede de dupa colt, nici macar nu s-au dus sa vada daca mortul era mort ci l-au catalogat direct mort, in vreme ce omul era lesinat. Dar macar pe ei incerc sa ii inteleg ca le taie astia din salar si ii mai tin si acasa zece zile pe luna fara sa le dea dreptul la replica. Nu, nu mai vreau sa ma intorc la capitolul politichie ca ma enervez iar si o sa suporti consecintele. Auzi, dar am o mare nelamurire ?! De ce esti tu calul meu de bataie ori de cate ori ma enerveaza/supara/ innebuneste pe mine ceva? Pai cred ca ai atata rabdare cu mine cat nu o sa aiba nimeni cu nimeni niciodata. Eu, sincer, daca as fi TU m-as lua de o "aripa" si m-as trimite in bucatarie sa vorbesc cu papagalul. Btw... sa vina odata vecina sa il ia ca mi-a scos peri albi.
Azi incercam sa il fac sa vorbeasca. Cred ca m-a innebunit caldura. Noroc ca nu erai in preajma mea sa ma fi vazut ce hotarare era pe mintea mea copilaroasa la acea ora. Mi s-a facut pofta de inghetata. De vanilie. Refuz categoric sa ma mai delectez cu ceva care sa aiba un minim continut de ciocolata/cafea/cacao. Am uitat sa te prezint lumii...deci EL, cel cu care vorbesc acum, este psihiatrul meu preferat. Am tot spus de el pe aici, dar trebuia sa il si prezint. Acum ca am inchis paranteza cu prezentarile ...astept diagnosticul de la sfarsitul orei de tratament. Hai draga cu verdictul odata ca doar nu o fi asa grav. A innebunit ditai presedintele (sau se preface si e asa o tragedie daca innebuneste o anonima. M-am saturat de statutul asta de anonim dar nici nu vreau sa renunt la el. Trebuie sa ma gandesc bine cum voi proceda de aici inainte cu el. Pana una alta, hai sa ne luam frumusel de mana si sa ne indreptam spre casa. Nu stiu ce te-a apucat, zau, sa insisti sa tii sedintele de terapie cu mine la cabinet. Acasa nu ar fi la fel? Ma rog, ai si tu ciudateniile tale. Eu am plecat acasa...la noi. Vezi poate nu ma astepti in fata usii .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu