Daca ar fi sa fac o comparatie intre mine si definitia clasica a unui revolutionar cred ca ar exista multe puncte comune. Imi place adevarul spus direct si uneori chiar deranjant de direct. Asta inseamna ca am ranit destui oameni in viata mea. Visele mele sunt total diferite de cele obisnuite, ale oamenilor obisnuiti. Asta nu inseamna ca sunt neobisnuita. Sau poate sunt neobisnuit de visatoare. Imi place ca visele mele au sonor. Aud o muzica care ma imbie si ma poarta prin ele. Daca psihiatrul meu preferat ar citi asta ar spune ca mereu m-a banuit de schizofrenie. Asta pentru ca mai am si prostul obicei sa stau la palavre cu gandurile mele. Noroc ca ele nu au glas Regret ca voi ramane vesnic cu un ceva nedefinit in amintirea tuturor oamenilor cu care intru in contact... direct sau indirect. Am darul de a scapa printre degete exact ca nisipul. Si totusi imi place marea. Sunt genul de femeie ca poate pluti zile intregi ca un satelit in jurul barbatului iubit dar care la primul semn (sau ne-semn) de intoarcere a capului lui intr-o directie inadecvata devine la fel de "suava" precum un urs prins intr-o intalnire "romantica", la marginea padurii, cu un turist. Poate exagerat de protectoare cu copiii si iubitul si poate prea intelegatoare cand vine vorba de confesiuni. Refuz categoric sa fiu legata de coada cratitei sau de o viata pur domestica caci sunt prea "salbatica" ca sa ma las inchisa intr-o inchisoare...fie ea si cu ferestre deschise. Ca sa nu mai vorbim ca nu imi place joaca de-a legatul de tablia patului... urasc slabiciunea femeilor si a barbatilor, deopotriva.
Voi reveni cu adaugiri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu