Intoarcere

"Nimic nu mai e cum a fost
cu umbra gandului rătăceam
prin pădurea de bambus
pe poteca la capătul căreia
debarcaderul se scaldă
în razele soarelui

În amurg
piscurile înalte profilate pe cer
siluetele lotcilor de pescari
încremenite pe ape
numai fluviul se mişcă
închizi ochii
şi lumea deja s-a schimbat
precum floarea de pepene
cade

nimic nu mai e cum a fost
doar micul cătun
şi căsuţa albă
de la capătul
potecii de bambus"

Azi am aplecat urechea la asfaltul umed si mi-a picurat in sange vorbe cu miros de cauciuc. Am ascultat cu sufletul la gura povestea a zeci de scartaituri de roti si m-am inspaimantat la auzul pasilor grabiti si greoi ce pareau sa masoare timpul in cu totul alt sistem. 235 de pasi, o ora.
Am auzit vantul suierand printre panouri publicitare si stalpi de iluminare si m-am asezat pe o bucata de cer ca sa-i pot intelege mai bine cantecul. Mi-a spus atunci de basme noi, de care nu mai auzisem: cum ca Fat-Frumos si-a cumparat Porche ca ala din reclama de pe Mihai Viteazul, iar zmeul cel rau a plecat in vacanta in Hawaii. Si mi-a mai spus si cum sta treaba cu sentimentele. Ca astea nu sunt doar pentru prosti, asa cum zice toata lumea, ci pentru oameni alesi. Iar fericirea nu se scalda in bani sau lucruri materiale. Fericirea aia adevarata e data de lucruri marunte si trebuie sa deschid bine ochii ca sa le vad, caci nicio lupa nu m-ar ajuta mai mult decat proprii mei ochi miopi. Apoi a plecat, la fel de misterios cum a aparut. M-a lasat pe bucata mea de cer si lacrimi reci au inceput sa-si caute drum catre pamant rostogolindu-se printre nori gri si fum industrial.
Mi-am cautat atunci petecul de iarba unde mi-am ascuns copilaria, departe de frigul de afara. Dar am dat peste un strat de 10-15 centimetri de asfalt intunecat care mi-a pironit intentia in lanturi. Asa ca m-am intors cu gandul pe pamant cu speranta ca se mai poate face ceva in mana stanga si puterea de a schimba cursul stramb in dreapta. M-am intors ca sa strang cioburile paharului cu iubire si sa-l pot umple la loc. Sau macar sa-i dau sansa de a fi umplut la loc. M-am intors ca sa-i ofer steaua mea celui ce a uitat cum e sa te infasori intr-o plapuma calda de visare. M-am intors ca sa vand timp celui ce n-are, in schimbul unui petec de lumina cu care sa-mi captusesc haina rupta a sufletului; ca sa fiu bastonul celui ce n-are sprijin sau nu-si poate tine echilibrul; ca sa-i invat ce inseamna caldura si pe cei ce n-au cunoscut vreodata soarele. Ca sa arat ca nu e prea tarziu si inca se mai poate...M-am întors!