...

M-am pierdut printre randurile lui Zola si ma gandeam ca traim intre oameni, iar invidia este una din "plagile" ce au atacat sufletul omenesc. E una din "bolile" ce vor continua sa dainuie atat cat va exista specia pe acest pamant, sau poate nu, daca omul va invata ca nu e important ce are celalalt ci ceea ce poate avea el. Adevarat ca din invidie se pot naste si multe frustrari, carora multi nu le fac fata si incep sa se dea in stamba. Intrebarea automata care mi-ar pune-o cineva cu scaun la cap ar fi daca eu nu am fost niciodata invidioasa. As recunoaste sincer ca, in adancul sufletului meu, o singura persoana a reusit sa trezeasca putina invidie.... sau nici macar invidie nu ii pot spune ci i-as spune admiratie. Caci nu poti invidia o persoana pe care nu o cunosti personal, dar o poti admira pentru ca dintr-un motiv sau altul e mai buna decat tine. Dar revin la subiectul initial... cum facem cu cei care se uita printre scandurile din gard si nu pot trai cu inima impacata ca tu esti asa cum esti si ai ceea ce ai prin forte proprii ?