De azi...

O zi care abia astept sa se termine. O zi care a inceput rau si fiind prima din saptamana mi-a incoltit in suflet teama ca va atrage multe dupa ea. Stiu, va rade cand va citi si va spune doat ....pitica. Daca ceva e bun azi si ceva este frumos, El este bun si El este frumos. El....soarele meu, lumina mea, mangaierea mea si zambetul meu, iubirea mea. Si totusi....mi-e teama sa nu se schimbe ceva, din nou. Poate in mare parte depinde doar de mine, de temerile mele, de mofturile mele, de gandurile mele. Aaaa....acum rad cand ma gandesc ca dimineata am pornit furioasa intr-o incursiune in....habar nu am ce. Doar am iesit furioasa pe usa si am mers fara tinta. Il apostrofam in gand si ma apostrofam pe mine, il chemam si ma indepartam. Am privit o ora incheiata apa cum curgea repede la picioarele mele. Am privit in sus si am urmarit zborul pescarusului. Atunci am stiut ca si noi suntem asemeni lui.... amandoi uniti intr-un zbor vesnic spre inalt.... sau doar spre aici. Am stiut ca unul fara altul, aici nu am fi, nu ne-am regasi si nici nu am mai exista.