miercuri, 18 august 2010

Si a mai trecut o zi...

Mi se intampla mai mereu sa cad in cate o stare de viasare si sa imi pierd orice legatura cu lumea reala. Si nu vorbesc de visele noptii pentru ca si pe alea le am din plin si de ajuns de multe incat sa imprumut si altora. De fapt cred ca mi se intampla toate astea pentru ca de fel sunt o persoana visatoare....poate prea visatoare ar spune cineva drag sufletului meu. Dar imi place ca in momentele de criza, de stres maxim sa imi golesc privirile de tot ce ma inconjoara si sa ma las purtata in povesti pe care mintea me le tese cu atata usurinta. Nu....nu ma priviti ca pe o nebuna ce isi inventeaza o lume a ei. Nu sunt genul. Doar ca in lumea asta in care traim mie mi-ar place lucrurile sa stea cu totul altfel, oamenii sa isi acorde dreptul la visare in mod constant, sa se detaseze de toata viteza asta cu care traiesc, sa uite pentru cateva clipe de munca, de rationament, de bani, politici si toate cele. Nu e greu. Eu o fac si ma simt bine. Cand revin din visare ma simt proaspata, cu mai multa forta sa merg inainte si plina de curaj. Curaj, da.... curaj sa ma lovesc iar fara teama de valtoarea ce ma izbeste in plin in fiecare zi, curaj sa ma arunc in traficul nebun de care as vrea sa nu mai am parte in fiecare dimineata, curaj sa am rabdare de fier la fiecare semafor rosu, sa nu ma mai supar cand vad cum se reped cate doi trei sa imi arunce cu apa cu dero pe parbriz atunci cand abia am spalat masina, curaj sa privesc direct si adanc, in ochi, pe cei care ma mint cu o nerusinare demna de mila, curaj sa mai am rabdare in fiecare seara sa ma mai uit la stirile interminabile despre cum se fura banii in Romania, curaj nebun sa mai raman in tara asta unde totul este posibil, de altfel. Si mai am curaj inca sa ma mai privesc in oglinda, sa fiu mandra de ceea ce vad, chiar daca la un anumit interval de timp mai observ cate un rid nou aparut in coltul ochilor. Acum sunt linistita, e vineri seara si urmeaza un weekend linistit, departe de munca, departe de stiri, departe de oameni cu suflet inversunat impotriva iubirii....doar eu si cartile mele si mai mult in fata calculatorului cu castile la urechi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu